دانلود کتاب Noi glose despre Mircea Eliade

Mircea Handoca, Noi glose despre Mircea Eliade (prefata de Dan Zamfirescu, Bucureşti: Roza Vânturilor, 2006)

Mircea Handoca este exegetul, arhivarul meticulos, istoricul, biograful şi editorul lui Mircea Eliade. Şi asta nu de ieri, de azi, ci de mai multe decenii, mai exact de 35 de ani. Fără Handoca, Eliade ar fi rămas doar (!) cel mai faimos român în lume, dar mult mai puţin cunoscut acasă la el. În plus, Mircea Handoca este o enciclopedie vie în materie de Eliade, o adevărată autoritate, superioară unui server sau unui motor de căutare (Google,să zicem), pentru că omul are informaţia mai bine sistematizată, nu înmagazinată aleatoriu. Mai mult, aflu că M.H. are acasă metri cubi de manuscrise, fotografii şi scrisori (trimise ori primite) de Eliade, majoritatea în original. Posteritatea lui Mircea Eliade este una fericită atâta timp cât există Mircea Handoca, prodigioasa-i operă beneficiind de un fidel şi avizat exeget şi editor.

Noi glose despre Mircea Eliade (Editura Roza Vânturilor, Bucureşti, 2006) reprezintă o nouă contribuţie la cunoaşterea operei, dar şi vieţii unuia dintre cei mai fecunzi oameni de cultură ai secolului XX. Şi cartea apare chiar într-un moment în care era nevoie de ea, o perioadă în care s-au înteţit atacurile la memoria lui Eliade din partea unor „personalităţi specializate în demolarea miturilor”. La calităţile enumerate în primele fraze ale acestei prezentări, Mircea Handoca îşi mai adaugă acum una, aceea de apărător în faţa atacurilor furibunde împotriva istoricului religiilor, în special în legătură cu presupusa lui apartenenţă la extrema dreaptă. Dar autorul cărţii de faţă nu răspunde pe acelaşi ton, ci calm şi cu documente autentice pe masă. Or, trebuie să fii de rea- credinţă să nu recunoşti că, în privinţa documentelor Eliade, Handoca este vocea cea mai autorizată.Volumul acesta cuprinde articole noi publicate în reviste sau inedite. Cum spuneam, unele texte sunt de atitudine, replici la acuzele de fascism aduse lui Eliade de autori români sau străini, unii făcând-o din necunoaştere şi fiind manipulaţi, cei mai mulţi din rea-credinţă şi din interese ale unor cercuri oculte. Biograful prob le demontează cu argumente, cu amănunte de viaţă şi operă de-o mare acurateţe. La fel este demontat aşa-zisul antisemitism al lui Eliade, acuză pe cât de gravă, pe atât de absurdă.Găsim aici, apoi, articole despre „rădăcinile româneşti ale istoricului religiilor, despre tânărul scriitor şi ambiţioasele lui proiecte, despre călătoriile iniţiatice şi studiile de orientalistică… Dar multe texte se referă la bogata, consistenta corespondenţă Eliade care constituie materia mai multor volume alcătuite tot de M. Handoca, dar care încă îl fascinează şi încă-i solicită atenţia biografului. Pentru că nici destinatarii/expeditorii nu erau de circumstanţă, după cum nici textele scrisorilor nu erau conjuncturale. Numai o parte din numele corespondenţilor ne edifică definitiv: Constantin Noica, Al. Rosetti, Barbu Brezianu, Arşavir Acterian, Cezar Baltag, Gheorghe Bulgăre, Mircea Handoca, Petru Comarnescu, C. Rădulescu-Motru, Vittorio Macchioro, Petru Manoliu, N. Argintescu-Amza, Ionel Jianu, Ion Chinezu, Mac Ricketts, Dumitru Micu, Vintilă Horia, Cezar Ivănescu…

Cartea se încheie cu un text foarte important pentru istoria literaturii române: Editarea operelor lui Mircea Eliade. În 1973, Aurel Martin, director al Editurii pentru Literatură l-a vizitat pe Eliade la Chicago şi l-a rugat să facă un plan de editare a operelor complete. Spirit sintetic, Mircea Eliade i-a trimis editorului un proiect de Opera Omnia în 26 de volume, în ordine cronologică: proză, studii de orientalistică, jurnal, eseuri şi foiletoane, istoria religiilor, memorii, teatru, indicând şi sursa unde pot fi găsite scrierile. Câţiva ani mai târziu, Mircea Handoca şi Constantin Noica – având acordul scriitorului – au făcut o ofertă Editurii Minerva de editare a Operelor lui Eliade în 30 de volume, predând un prim set de 2000 de file dactilografiate. În 1985, Eliade îi scria lui Noica de la Chicago: „Sper că scrierile de tinereţe vor apărea în timpul vieţii mele”. Din păcate, n-au apărut.Dar, ca un înger păzitor, Mircea Handoca nu doar veghează la posteritatea luminoasă a uneia dintre cele mai mari personalităţi enciclopedice din istoria României, dar chiar acţionează pentru memoria trează asupra lui Eliade şi pentru editarea sistematică, aplicată, ştiinţifică a operei acestuia.