دانلود کتاب Din istoria și arta cărții. Lexicon. Vademecum pentru editori, ziariști, tipografi, bibliotecari, librari, documentariști, arhiviști, muzeografi, profesori și studenți

Virgil Olteanu, Din istoria şi arta cărţii. Lexicon. Vademecum pentru editori, ziarişti, tipografi, bibliotecari, librari, documentarişti, arhivişti, muzeografi, profesori şi studenţi, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1992.


Prin acest dicţionar, disciplinele bibliologice se îmbogăţesc cu o foarte bună lucrare, o performanţă a ştiinţei filologice române. Este unica lucrare de asemenea dimensiuni, situîndu-se în fruntea modestelor încercări de pînă acum, care au avut totuşi curajul primordialităţii şi meritul de a fi învins primele greutăţi de elaborare. Astfel, Virgil Molin a studiat la Leipzig arta tiparului, a publicat noţiunile maistrului tipograf (1940) şi o singură coală dintr-un dicţionar bibliologic. Profesorul N. Georgescu-Tistu, cu îndelungată experienţă de bibliotecar la universităţile din Cluj-Napoca şi Bucureşti, aflat în mijlocul preocupărilor bibliologice la Biblioteca Academiei Române, a întocmit primul glosar al termenilor bibliologici (1964, litografiat). Pentru a rămîne numai la cei mai de seamă autori în acest domeniu va trebui să amintesc şi excelentul tratat ilustrat al lui S. Toth despre litera tipărită (1966).
După cum constituţia este legea legilor, tot aşa bibliologia este ştiinţa ştiinţelor care au ca mijloc de comunicare scrisul, cartea, cultura grafică. într-adevăr, în orice domeniu ar lucra un om de ştiinţă, un cercetător, acesta nu se poate dispensa măcar de 2 – 3 din disciplinele bibliologice: bibliotica şi biblioteconomia (sistemul ei de organizare), bibliografia, informatica documentară. Numai după ce cercetătorul stăpîneşte toate rezultatele investigaţiilor în disciplinele mai sus citate autorul poate trece la a doua etapă de lucru: planul compoziţional al lucrării fie care-l defineşte cu claritate numai clasificarea fişelor sau a materialelor obţinute, începe etapa a treia: stilizarea, scrierea lucrării, în manuscris. Dactilograma, formă modernă a prezentării unei lucrări pentru tipărire, înseamnă pentru editură manuscrisul însuşi. De dactilograma corectată este responsabil autorul, atît pentru conţinutul lucrării, cît şi pentru forma exterioară a prezentării ei sub forma cărţii tipărite. Cu alte cuvinte, munca autorului continuă şi în timpul cît lucrarea este în tipografie, în mîna tipografilor, a legătorilor de carte etc. (Prefață, pag. 7)