جزییات کتاب
În 1203 o oaste de cruciați, plecată să se lupte în Țara Sfântă, a cucerit Constantinopolul pentru a‑l reda basileului legiuit și, peste un an, l‑a recucerit spre folosul ei. Izbânda i‑a surprins chiar și pe cruciați, dar urma supunerea imperiului și împărțirea lui după principii pragmatice – „s‑a împărțit mai întâi conților și‑apoi oamenilor de seamă și se ținea seamă cine‑i om mai bogat ori om mai de seamă și dac-avea mai mulți oameni de‑ai lui la oaste ca să‑i dea mai mult pământ”, spune Clari –, folosindu‑se inclusiv datele furnizate de impecabila birocrație bizantină. Numeroase teritorii distribuite șefilor cruciaților de împăratul latin al Constantinopolului nu erau cucerite sau pacificate în acel moment, așa încât luptele vor continua cu victorii de o parte sau alta, cu armistiții și alianțe vremelnice, cu înființarea și dispariția de regate, principate, ducate, până la recucerirea Constantinopolului în 1261, și mai apoi, cu înfruntări cu vechi sau noi dușmani, după cum s‑a învârtit roata istoriei.